Trăiri erotice

Te trezeşti lasciv pe tonurile melodioasei Heart shaped glasses, din punctul meu de vedere una din melodiile alea care te face să îţi doreşti ceva în tine, încărcată de erotism, pe care îl duci la paroxism aflandu-te în căldura plină de moliciune a patului. Îţi aminteşti că ţi-a mai rămas o ţigară si o aprinzi degustându-i aroma cu fiecare fum tras. Şi, tot din cauza melodiei pusă pe repeat trăieşti totul în plan erotic,ţigara devine substituentul perfect al unui mascul feroce gata să devina sclavul fanteziilor tale. Însă cafeaua lipseşte cu desăvârşire. Doar dacă nu vrei să confunzi iar cacao cu lichidul ambrozic al erotismului în momentul de faţă. Te masturbezi cu ţigara numai câteva clipe şi totuşi, amintirea cafelei pierdută în negură te obsedează. Şi mai vrei o ţigară, dar îţi aminteşti că tocmai ai fumat-o pe ultima. Te apucă o criză existenţială şi se duce dracu' tot erotismul post-somn. Şi acum cauţi până găseşti poza perfectă să îţi sintetizeze starea. Dar nu o găseşti dar îţi place asta. Şi o pui, că deh, eşti feministă, chiar şi fără ţigară.

Puzzle sentimental

Iubirea se discuta la orice pas. Invadare continua cu poeme siropoase, povesti sentimentale. Nu vreau sa disec biologic sau sa descifrez mathematic. Au facut-o altii pentru mine. Nu vreau sa ingros randurile celor care descriu iubirea ca suprem universal, implinire spirituala, ideal etern.
Vreau sa vorbesc despre iubire in celalalt ansamblu al ei. Vreau sa vorbesc despre partea cea intunecata pe care toti decidem sa o incuiem intr-un colt de suflet, despre filosofia urii din iubire. Pentru ca toti am urat sa iubim atat de mult incat sa nu reusim sa peticim bucatile de suflet, pentru ca toti ne-am dezbracat de noi insine si l-am imbracat pe celalalt ramanand goi.
Sunt feminista ce-i drept, asa ca voi vorbi din punctul de vedere al sexului slab, ca pana la urma, el e cel mai afectat. Barbatii sunt doar niste misogini lipsiti de sentimente.
Ura este un sentiment la fel de intens ca si iubirea. Pot afirma chiar ca este o modalitate de cunoastere intrinseca. Poti ajunge la o cunoastere afectiva a propriei persoane.
“O sa se schimbe!”-replica reprezentativa pentru negarea realitatii. Naivitatea este specific feminina. Pentru ca noi suntem cele care sufera in tacere, ne inchidem in noi si ne hranim cu “Te iubesc-ul” aruncat in graba anul trecut la aniversarea zilei de nastere.
Am ajuns la concluzia ca afectiunea dureaza doar 5 minute.Asteptam o zi intreaga, suportand ignoranta, indiferenta, uneori insultele subtil mascate”De ce nu te imbraci si tu ca ea?” pana seara, cand in sfarsit suntem vazute. Pentru 5 minute sunt ai nostri, se simt vinovati si ne dezmiarda, ne saruta ochii ce au vazut indiferenta, pielea ce a simtit-o. Ne spun un ‘Te iubesc ! » si am uitat. S’a stres totul de pe tabla, s-a risipit totul in vant. A doua zi o luam de la capat :un ciclu vicios. Si totul pentru numai 5 minute. Ce ironic! Filosofie pura. As putea scrie sute de randuri despre aceste 5 minute. Asta daca nu intervine si dependenta. Caci da, iubirea devine dependenta. Ciclul vicios al minutelor conduc la o relatie de inter-dependenta a partenerilor. Iubirea devine un drog, euforie este iluzorie, fericirea-un castel de nisip. Te afunzi in euforie si eviti sa iei contact cu realitatea care iti macina iubirea. Iar dependenta devine acuta. Pe de alta parte el e dependent pur si simplu de compania ta, caci singuratatea e cea mai crunta pedeapsa. Omul este un “zoon politikon” cum ar zice Aristotel. Iar cercul de inter-dependenta se destrama doar atunci cand unul din actanti se apuca de terapie. Pana atunci, hai sa ne injectam fericire.
Am incercat intotdeauna sa fim frumoase pentru ei. Ne ducem la salon, ne cumparam haine noi, schimbam parfumul. Toate astea ca sa ne observe. Iar ei in timp ce vorbesc ‘afaceri’ la telefon spun cu o voce plictisita « Da, da frumos. Si ce ziceai de actiunile alea?” Sau cand le dam un telefon sa spunem simplu « te iubesc » ei : »de ce ma sufoci ? » Astea sunt zgarieturi ce se aduna pe inima. Iar noi devenim papusi cu inimi peticite, niste jucarii stricate. Si totul pentru ce ? Revin la cele 5 minute.
Pe cat e de poetica, biologica, matematica iubirea pe atat e de filosofica. Si totusi, filosofia nu ajunge la sentimente. Si nici eu nu sunt o mare filosoafa. Doar am incercat sa trec dincolo de sentimentalisme. Pentru ca, si spun asta citandu-l pe Noica:”Actul dragostei este un act de instrainare, de pierdere. E un risc”