Tuesday

EL si EA

Trăiesc, sunt liberi, visează, dialoghează în cuvinte nerostite. Îşi scrijelesc propria poveste pe obrazul eternităţii.


EA, cu soarele în priviri, priveşte calmă apa spălată de raze.

EL, înăbuşit de culoarea EI: se strecoară amândoi în burta peştelui precum în Iona, exclamând aplauzele peştilor din jur.

EA îi şopteşte cântecul sirenelor păşind măiastră pe solzii străvezii.

EL, ajutat de oasele LUI, ajungând la suprafaţă;

EA îi sărută colţul ochiului şi oasele se reîntregesc într-o nouă simfonie.

EL, pregătindu-se de cea de-a doua simfonie şi cu un nou colţ al ochiului, SE doreau.

EA, ascultând recviemul surd al peştilor, căuta în scoici sărutul LUI.

În scoici surpriză, o copie a EI.

Atunci a realizat. EL e EA şi EA e EL.

Un viceversa ideal, EU- TU, ei cu ele.



Semnat: EA
EL

Thursday

Îmi place să mă trezesc dimineaţa, să-mi urmez tabietul zilnic alcătuit din ţigara şi cafeaua de răsărit. Degradare? Probabil, dar fiecare din noi este fidel propriilor vicii. Muzica. Mecanic, deschid calculatorul şi las sunetele să mă inunde. Văd un mesaj de la o fiinţă care m-a făcut de fiecare dată să mă simt specială. m-a păstrat în suflet la mii de kilometri distanţă, mi-a păstrat zâmbetul în amintiri şi mai presus de toate, are încredere în mine. Aşa cum eu nu am avut niciodată.
O să fie frumos azi. Mulţumesc Ana, mon petit chouchou.

"coucou ma belle! tu es plus belle comme jamais! c'est qui le mec? ton coeur ça va? ou tu as gardé ton indifférence face à l'amour? où tu as jeté la fille rock, rebelle et sans complexes? toutefois je t'adore comme tu es dans les photos! je t'admire d'avoir eu toujours un grand et fort caractère et un grand et unique sourire! tu es belle, énigmatique,sensuelle et... unique... gros bisous ma belle! :* :* :* :*"

Monday

!!!


El a fost.

Thursday

Cutia de chibrituri.

Cutia Pandorei s-a destrămat într-una de chibrituri.
A rămas doar unul, speranţa unei frânturi
De vise, de amintiri, de zâmbete fericite
Închinate eternului, lucrurilor simple.

Cu unul câte unul, ei şi-au ars speranţele.
Au uitat de ei, de clipe, de răsărit.
Păpuşi cu inimi peticite au fugit
În monotonie, griji, fără acuarele.

Nu şi-au pictat universul şi-a rămas gri.
Absenţi, se plimbă goi pe stradă,
Încurcaţi, urmărind o lumină fadă.
Şi-a rămas doar unul în cutia de chibrituri.

Speranţa răsăritului de mâine.