Nu suferi decât dacă vrei!

Cât vrei să ţipi. Vrei să pleci, să stai în uitare, să nu-ţi mai pese. Vrei să nu te mai doară. Să nu mai simţi cum te destrami. Ştii? E o durere surdă. Te arde şi nu lasă urme, te taie dar nu curge sânge, te consumă dar nu rămâi fără vlagă. Te auzi cum ţipi de durere, cel mai sfâşietor ţipăt mut ce se impregnează în subconştient. Vrei să fii singur şi să suferi dar vrei să fii ţinut în braţe şi să îţi înneci lacrimile în uitare. Îţi revin în minte locuri, cuvinte, atingeri, promisiuni şi te urăşti şi simţi acea îmbrăţişare pe tine şi te înfiori şi te urăşti mai mult. Te doare şi nu te lasă să respiri, te sufoci de durere şi corpul tău ţi se pare prea mic pentru suferinţa ta, te simţi înconjurat şi strâmt şi vrei să evadezi din tine. Ultima picătură de altruism din tine se evaporă şi renaşti dureros de cinic. Pentru că în fond, nu suferi decât dacă vrei.

Bitză feat Holograf- Numele tău http://www.youtube.com/watch?v=N7JDBKb0B2M&feature=related

EL şi EA!!!

„Ce-ar fi să ne ascundem?” jucăuşă EA.
„De cine?” întrebător EL.
„De noi.” sigură EA.
„Nu înţeleg.” Încurcat EL.
„Să ne ascundem de eurile noastre, de întrebările noastre, de reţinerile noastre.” atotştiutoare EA.
„De ce?” mai încurcat EL.
„Să nu ne mai ţinem captivi în suflet ca cei mai periculoşi criminali în viaţă. Să evadăm şi să provocăm puţin haos.” visătoare EA.
„Îmi place. Hai acum!” lămurit EL.
„Mai stai o clipă. Vreau să-mi spui.” uşurată EA.


„Cum s-a petrecut totul?” curioasă EA.
„Printr-o privire.” calm EL.
„De ce?” nelămurită EA.
„Cuvintele nu-şi au rostul. Ele tăinuiesc doar gânduri.” calm EL.
„Dar mie îmi place să te scriu în cuvinte.” intrigată EA.
„Dar eu te citesc în privire. Mi-e suficient.” calm EL.
„Chiar dacă plâng?” mai intrigată EA.
„Atunci te ţin în braţe. Te simt.” calm EL.
„Mă enervezi. De ce ai răspunsuri la toate?” nervoasă EA.
„Am un singur răspuns. Tu!” calm EL.


„Ce ai?” întrebător EL.
„Nimic. Ţine-mă în braţe, lipeşte-mă de tine, nu-mi da drumul.” temătoare EA.
Îl sărută în palmă.
„Spune-mi” nerăbdător EL.
„Ce să-ţi spun?” confuză EA.
„Zi-mi cuvintele” nerăbdător EL.
„Nu. Mi-e frică” iar temătoare EA.
„De ce?” curios EL.
„De mine, de tine, de noi. Urăsc visele. Nu sunt eterne. Nu vreau să fii un vis” fricoasă EA.
„Mă simţi?” calm EL.
„Da”
„Atunci spune-mi”
„Te iubesc!” uşurată EA.
„Nu-ţi mai dau drumul niciodată” răsulfă uşurat EL.


„Mi-a fost dor de tine” intrigat EL.
„Sunt chiar lângă tine acum” relaxată EA.
„Mi-e frică” temător EL.
„De ce?” calmă EA.
„De tine. M-ai furat” intrigat EL.
„Ne-am furat reciproc. Ca să ne iubim, departe de EI” calmă EA.
„Te iubesc!” uşurat EL.
EA se cuibăreşte la pieptul LUI
„Ah, cât te iubesc!”
„Sunt aici. Mă bucur” bucuros EL.
„De ce?” curioasă EA.
„De tine”
„Hai să evadăm. Acum putem pleca”

Şi au plecat, departe de noi, departe de timp, departe de ei ca să-şi tatueze iubire în fiecare por al pielii, să fie liberi şi să lase frica în urmă. Au evadat criminalii domnilor, vor să facă haos şi dezordine în cotidian. Vor să se iubească.