!

Deci nu cred. Îmi vine să plâng. E prima oara. Şi totuşi nu sunt nemuritori, dar parcă se duc prea devreme, şi rămâi cu un gust amar, cu un loc gol pe scena vieţii. Iar nu sunt În stare sa articulez nimic. Fă îngerii să râdă cu inima aşa cum ne-ai făcut pe noi.

Azi nu sunt în stare să articulez nici un gând.

Femei, e plină lumea de nebune!

Azi mă bucur.Astăzi am să gust din feminitatea mea, feminitate pe care o descopăr pe zi ce trece şi mă face să mă simt delicată, unică, frumoasă, gingaşă, mereu cu un zâmbet ascuns în colţul gurii. Mă simt femeie, şi ăsta da, este un sentiment incomparabil. Pentru că delicateţea care se ascunde în fiecare dintre noi damele nu o să poată nimeni să o calce. Pentru că eu asta văd în voi. Merg pe stradă şi observ gesturi, zâmbete, porturi, vorbe care ne fac să fim femei. Pentru că feminitatea este încărcată de o naturaleţe debordantă uneori negată, inhibată alteori expusă prea mult dar întotdeauna este acolo, şi iese la iveală de vrei ori nu. Pentru că este un lucru natural ca şi respiratul.

Chemare.

O să caut până o să te găsesc în tine. Eşti incomplet acum. Te găsesc disparat în alţii. Dar am să te găsesc pe tine în TINE. Nu o să mă mai gândesc la tine. Îţi şoptesc doar această chemare. Auzi inima cum te strigă?Sufocată de atât de mult dor? O să te găsesc. TU răspunde chemării şi o să-mi dau seama că te-am găsit. Până atunci las şoapta să te caute.
Vama- cântec de găsit.

Alerg nebun
Şi-mi scoate inima fum şi cânt
Un cântec fără vreun rost adânc
Te caut pe toate străzile
Din viaţa asta.

Tu poate oi fi
Ascunsă dupa vreun zor de zi
O lume-ntreagă stă între noi
Dar am un cântec şi-am să cânt
Pân’ ai s-auzi.

Am să-i conving
Pe toţi nebunii din viaţa mea
Să cânte până când sunetul
Va sparge şi uşa ta şi-ai
Să-nţelegi că nu eşti singură

Eu cânt şi nu mă opresc
Să ştii
Sunt doar jumate’ de om
Alerg
Să mă topesc în tine şi să mă-ntregesc…

Alerg nebun
Îmi scoate inima fum şi cânt
Un cântec fără vreun rost adânc
Te caut pe toate străzile din viaţa asta