Plecăm? Nu, mai rămânem o clipă.

"Când cineva nu te iubeşte cum vrei tu asta nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul."
Şi totul se întâmplă pentru o clipă. Fiecare apogeu, care de altfel reprezintă universalul vrut de orice, durează o clipă, una singură, cea mai intensă din şirul tuturor clipelor petrecute în propria existenţă. Iubirea, defăimată de mulţi, adulată de majoritate, inexistentă pentru unii. Îşi are propriul apogeu: primul "Te iubesc!". Până atunci descoperi, simţi, atingi, cunoşti, te alinţi, explorezi. Apoi, vine conştientizarea stării de "fluturi in stomac", semne de întrebare, un zid transparent ce-ţi acoperă adevărul deja ştiut. Treci prin faza de negare, după care, deodată, fluturii îşi iau zborul şi-ţi evadează din suflet 2 cuvinte. Până şi acest 2 are semnificaţie. Doiul separă, divizează, dedublează. Cu 2 cuvinte, totul se separă în înainte şi după "te iubesc!". Odată spuse, te lasă gol şi vulnerabil, ca şi cum sufletul ţi-ar fi zburat din tine ca să se aşeze pe altul. Şi atunci intervine o nesiguranţă, şi abandonare totală în sentiment. Gândurile ţi se şterg, raţiunea fuge, şi tu rămâi într-un pustiu văzându-l doar pe celălalt. De atunci, nu mai contezi, ai fi capabil să îţi coşi gura să nu îi răneşti auzul, te-ai dezbrăca de piele să-l înveleşti, i-ai aduna gandurile negre într-un sipet şi ai arunca cheia în cel mai adânc loc. nimic nu mai este sigur, şi totul cade, dispare ca un castel de nisip luat de valuri. Nici un "te iubesc!" nu se va compara cu primul.Şi totul se termină. Brusc, clipeşti şi te gândeşti că a fost un vis, încă simţi căldura corpului său, respiraţia ce te mângâie pe spate. Şi totul rămâne vis, dar ce vis frumos. De asta iubim de mai multe ori. Pentru primul "te iubesc!".

Simţuri

Ţine-mă de mână. Vreau să-ţi simt parfumul.
Sărută-mă. Vreau să-ţi gust bătăile inimii.
Ia-mă în braţe. Vreau să-ţi aud gândul.
Mângâie-mă. Vreau să-ţi văd ochii.
Vorbeşte-mi. Vreau să-ţi ating cuvântul.
Iubeşte-mă. Nu vreau nimic,
Am totul.


Pentru EL.

Mulţumesc!

În primul rând "La mulţi ani!". Încetul cu încetul tindem spre viitor. O idee mai cizelaţi, mai luminaţi, mai bătrâni( ne întoarcem la rădăcini). Aceleaşi moravuri în haine noi, acelaşi conducător, aceeaşi sărăcie, parcă nimic nu s-a schimbat. Ei bine, eu m-am schimbat, sau poate am revenit la starea de dinainte, dar totuşi tind spre schimbare căci simţi diferit în funcţie de perioade. Mă simt bine. Sunt relaxată, sunt copil, încerc să-mi recuperez inocenţa. Respir, mă bucur, iubesc. E chiar mai frumos faţă de cum îmi aminteam. E un fel e alt fel. E bine. Un sentiment chiar frumos să te simţi împăcată cu tine însăţi.
Mulţumesc.