Muiere versus bărbat!

Bună ziua. În ajunul Sărbătorilor de iarnă citesc un lucru pe un blog care mă pune pe gânduri. Sunt oameni care sunt frustraţi şi vorbesc din amintirile altora. Înţeleg să fii părtinitor în momentul în care ai experienţe negative care te marchează oarecum. Dar în momentul în care arunci răutăţi gratuite din auzite şi anulezi cealaltă parte mi se pare că frustrarea strânsă în persoana respectivă a atins un apogeu neîntemeiat. Discuţia se referă la exact opoziţia muiere- bărbat. Eşti bărbat, totul e din vina muierilor. De când şi până când? Muierile înşeală, muierile ţintesc la masculi mai mari fără să gândească, masculii se ceartă din cauza muierilor. Totul se învârte în jurul nostru. Nu neg că femeile ar face asta, nu suntem sfânte slavă domnului, altfel nu ar mai exista fun-ul din ziua de azi. Dar, din punctul meu de vedere, cu toţii suntem aşa. La urma urmei suntem fiinţe instinctuale, oricât am nega acest lucru. Nu avem respect de sine dacă înşelăm. O mare prostie. sunt o degradată dacă îi dau o lecţie tipului care ma tratează ca o jucărie sexuală, sunt o degradată dacă el nu reuşeşte să înţeleagă ce e în capul meu şi aude ce fac de la alţii. sunt o degradată dacă trăiesc ca orice alt OM. Pentru că suntem oameni nu femei sau bărbaţi. Dacă ai vreodată ceva de spus spune-o în numele tău, din experienţa ta, nu auzi poveşti şi le înşira pe blog să arăţi că eşti oarecum misogin şi te scuzi cu acest lucru. vorbeşte cu omul în cauză, vezi ce are de zis şi după aceea ai tot dreptul. Apel la toţi inteligenţii, VORBIŢI. Comunicarea e esenţială că ce pula mea, suntem nişte "zoon politikon", nu mai aruncaţi teorii dacă nu ştiţi cu ce se mănâncă societatea. Dar o să rămâneţi exact la stadiul în care vă duceţi în bârlog, mai căutaţi o poveste şi o să daţi nişte replici demne de clişee expirate. Atunci, cu toată stima şi respectul, eu vă spun un singur lucru: Deschideţi ochii în pula mea, poveştile sunt în cărţi.